Cauzele și tipurile de obezitate

tipurile de obezitate

Cauzele obezităţii sunt multiple: celulare, metabolice, neuroendocrine, fiziologice, genetice, comportamentale şi sociale. Majoritatea obezităţilor sunt expresia interacţiunii dintre gene şi mediu. Complexitatea ei este reglată fiziopatologic şi trece prin câteva faze: de acumulare (dinamică), de menţinere (statică), scădere ponderală şi fluctuaţii ponderale. Cel mai important este, că medicul să recunoască individual factorii şi mecanismul preponderent care sunt pertinente pentru tratament.

În principal, apare în cazul unui dezechilibru între aportul caloric şi consumul caloric, prin creşterea consumului de alimente calorice, că grăsimile săturate şi zaharurile rafinate, completate de o creştere a inactivităţii fizice, a sedentarismului. Acestea pot fi atribuite industrializării, urbanizării intense, a dezvoltării mijloacelor de transport şi a schimbării activităţilor zilnice, nesusţinute de proiecte sociale în diferite domenii, cum ar fi sănătatea, învăţământul, transporturi, agricultură, industria alimentară, mediu etc.

Balanţa energetică a organismului este controlată de modularea aportului alimentar, care depinde de rezervele energetice. Acestea sunt antrenate în situaţii extreme. Semnalele sunt emise de organele de depozit pentru a informa sistemul nervos central de compoziţia corporală, apoi sunt preluate de o complexă reţea neuronală. Astfel sunt secretate diverse peptide şi neuromodulatori, ca leptina, insulina, grelina, etc. Efectul acestora este modulat de rezervă energetică, metabolismul periferic şi, mai ales, de comportamentul alimentar.

Balanţa nutrienţilor depinde mai degrabă de macronutrienții ingeraţi, absorbiţi, oxidaţi şi apoi stocaţi, depinde de digestia şi termogeneza postprandială şi de arderea macronutrienților.

Balanţa energetică depinde de aportul caloric, în schimb, rezervele energetice ale organismului depind de raportul lipide/glucide ingerate şi de arderea lor, care este individualizata.

Un alt factor asupra căreia voi face o scurtă descriere este factorul genetic, factor recunoscut şi studiat intens. Familiile de obezi, însă îmi ridică un semn de întrebare, anume dacă componenta genetică este mai importantă decât comportamentul alimentar şi social comun tuturor membrilor.

Clar, obezitatea rezultă din interacţiunea factorilor mai sus enumeraţi.

Tipurile morfologice de obezitate, în funcţie de distribuţia predominantă a ţesutului adipos, sunt: obezitate androidă (abdominală, centrală), cu cele două componente: viscerala şi subcutanată; obezitatea ginoida (gluteofemurala).

Tipuri histologice de obezitate: Depozitarea excesivă sub formă de trigliceride a caloriilor în exces, se poate prin două mecanisme, descrise mai jos:

  • creşterea conţinutului adipocitului (hipertrofia). Diametrul adipocitelor poate să crească de până la 10 ori, iar volumul, până la de 1000 ori normalul. Obezitatea de acest tip este de tip android, tronculara, fiind asociată cu perturbări metabolice, HTA şi boala coronariană;
  • creşterea numărului de adipocite (hiperplazia). Numărul adipocitelor este mult crescut (>60×109), iar diametrul este sub 10μ. Obezitatea de acest tip este ginoida, cu debut precoce, 18-20 ani şi, de obicei, rezistenta la tratament şi cu un IMC >40kg/m2. Hiperplazia adipocitelor poate să aibă loc în orice perioadă a vieţii, când adipocitele existente au atins volumul maxim. Obezităţile apărute în copilărie sunt întotdeauna hiperplazice, numărul adipocitelor putând creşte de 3-5 ori;
  • Mixt, asocierea acestor două mecanisme, cel mai frecvent întâlnit, în care obezitatea apare de obicei la adultul tânăr.

Întregul articol îl găsiți pe site-ul:

https://www.revistagalenus.ro/nutritie-si-farmacie/expansiunea-patologiei-metabolice-%E2%88%92-epidemia-secolului-partea-i-in-prim-plan-obezitatea/

 

Dr. Simona Carniciu

A scris ca autor sau coautor peste 70 de articole științifice și lucrări la congresele de specialitate naționale și internaționale.

Niciun comentariu

Lasa un raspuns