Obezitatea și durata ei sunt puternic asociate cu diabetul zaharat de tip 2

obezitatea

Prevalența supraponderii și a obezității la pacienții diabetici nou-diagnosticați

Asocierea dintre diabetul de tip 2 și obezitate este cunoscută mult timp. Deja, între anii 1877-1883, Lancereaux a făcut o observație concludentă cu privire la semnificația diabetului zaharat susținând, cu mai multe argumente clinice, că această perturbare ciudată, diabetul, nu este o boală în conformitate cu conceptul clasic al termenului, dar, mai degrabă, este un sindrom, datorită heterogeneității manifestărilor clinice.

În ciuda interesului ridicat pentru înțelegerea patogenezei diabetului, rămân 3 întrebări care nu au răspuns încă: de ce ~10% din cazuri de diabet tip 2 nu sunt asociate cu obezitatea; de ce numai ~ 30% din toți obezii au devenit de-a lungul vieții lor diabetici și în cele din urmă, de ce ~ 90% dintre pacienții cu diabet tip 2 au fost sau sunt obezi la momentul debutului clinic al acestui sindrom.

Am făcut o comparație între principalele caracteristici clinice (în special vârsta la debut și indicele de masă corporală – IMC) la pacienții cu diabet zaharat nou diagnosticați pe baza analizei datelor noastre actuale, anterioare și comparate cu date din literatura internațională. Am analizat o cohortă formată din 1463 (757 de bărbați și 706 de femei) înregistrați în perioada 2010-2012 și comparate cu cohortele anterioare ale pacienților diabetici aparținând aceluiași Centru de diabet “Ion Pavel”, București și ale căror caracteristici au fost publicate de-a lungul anilor. Am împărțit pacienți în funcție de vârstă, sex și tipul diabetului.

Datele noastre au arătat că principalele caracteristici clinice (scăderea vârstei la debut și creșterea IMC) în recenta cohortă de pacienți cu diabet zaharat poate fi legată de schimbările stilului de viată și creșterea prevalenței excesului ponderal și a obezității la populația generală.

Patogenia diabetului de tip 2 este strâns legată de un efect negativ al excesului ponderal asupra funcției celulei β-pancreatice (secretoare de insulină), sugerând că prevenția diabetului trebuie să se bazeze pe o scădere a IMC indusă de o schimbare adecvată a stilului de viață patogen.

Numeroase studii au menționat că trebuie făcută o distincție între debutul clinic al diabetului zaharat bazat pe nivelul de glucoză din sânge (hiperglicemie) și debutul real al diabetului, adică momentul când funcția / masa celulară β-pancreatică secretoare de insulină scade până la mai puțin de 50% din normal. Acest proces începe cu ani sau decenii înainte de debutul clinic al diabetului de tip 2.

Datele noastre actuale le confirmă pe cele anterioare arătând că excesul ponderal (obezitatea) este puternic asociat cu diabetul tip 2. De asemenea, am găsit o relație între vârsta debutului de diabetul tip 2 și gradul de supraponderabilitate / obezitate, sugerând că durata obezității este un important factor patogen. Deoarece obezitatea este un lucru care poate fi prevenit, scăderea greutății corporale ar putea fi cea mai bună metodă preventivă pentru diabetul tip 2.

Articolul complet pe

https://www.degruyter.com/view/j/rjdnmd.2013.20.issue-4/rjdnmd-2013-0041/rjdnmd-2013-0041.xml

Dr. Simona Carniciu

A scris ca autor sau coautor peste 70 de articole științifice și lucrări la congresele de specialitate naționale și internaționale.

Niciun comentariu

Lasa un raspuns