Ultimele studii demonstrează că nu cantitatea de ţesut adipos, ci distribuţia lui contribuie la apariţia modificărilor metabolice, prin faptul că a observat ca pacienţii cu distribuţia adipozităţii predominant în zona superioară a corpului (obezitatea androidă) au mai multe tulburări faţă de cei care au distribuţia predominant în zona inferioară (obezitatea ginoidă).
Încă din anul 1947, Vague a observat faptul că obezitatea de tip android (masculină, centrală, tronculară) se asociază cu un profil metabolic alterat comparativ cu obezitatea de tip ginoid. Aceste observații clinice referitoare la efectele nocive ale obezității centrale sunt susținute și de rezultatele unor studii prospective desfășurate pe scară largă cu privire la incidența patologiei diabetice, în care modelul dispoziției adipozității corporale a fost estimat prin intermediul măsurătorilor efectuate pentru determinarea suprafeței corporale, în special circumferința taliei și raportul talie/șold, precum și grosimea țesutului adipos subcutanat.
Nu cantitatea totală a ţesutului adipos este asociată cu un factor de risc crescut, ci distribuţia lui. Aparent, ţesutul adipos intraabdominal, visceral, anume tipul de obezitate androidă (sub forma unui măr) este asociat cu risc crescut, în timp ce obezitatea ginoida (tip pară) este asociată cu un risc scăzut. Un alt factor este şi dimensiunea adipocitelor, care influenţează răspunsul activ al acestuia. Spectrul dimensiunilor adipocitare este cu aproximativ 20% mai scăzut în compartimentul visceral decât în cel subcutanat.
Întregul articol îl găsiți pe site-ul:
