Exercițiul fizic este recunoscut că o metodă de prevenţie a hipertensiunii arteriale, obezitate, boli cardiovasculare etc, dar şi ca o metodă de a menţine o stare de sănătate bună. În ciuda acestui lucru, în ţările în curs de dezvoltare şi în cele dezvoltate, apelarea la exerciţiul fizic scade de la copilărie către adolescență şi de la adolescenţă către vârsta adultă. Această tranziție începe din perioada adolescenţei, când au loc transformări fiziologice şi psihologice ale individului, cu creşterea sedentarismului, creşterea perioadei de folosire a aparaturilor moderne (TV, jocuri video, smartphone etc), sau o creştere a consumului de alcool şi tutun.
Aceasta este şi perioada în care este cel mai bine să se intervină, prin programe individualizate sau prin programe publice. Acestea din urmă sunt variate ca şi recomandări în ultimele decenii, cu diferenţe şi pe regiuni.
Folosirea exerciţiului fizic ca parte importantă în tratamentul diferitelor afecţiuni care au la bază excesul ponderal, necesită stabilirea obiectivelor la care poate contribui cu success, anume: scăderea ponderală, scăderea lipidelor serice, a glicemiei şi a unor hormoni.
Creşterea masei slabe (masă musculară), duce la o îmbunătățire a metabolismului energetic şi a profilului citokinelor anti-inflamatorii secretate.
Tipurile de exerciţii fizice sunt: anaerobe, aerobe sau combinate (concomitente). Acestea au efecte diferite, având diferite implicaţii în metabolism.
Exerciţiile aerobice sunt cele considerate benefice pentru pacienţii obezi, acţionând pe compoziţia corporală, profilul lipidic, controlul glicemic, tensiunea arterială şi sistemul cardiovascular, fiind denumite şi “cardio”.
Exerciţiile de rezistenţă (anaerobe) au rolul de a creşte rezistența, forţa sau masa musculară, dar şi densitatea osoasă.
Exerciţiile concomitente activează ambele căi metabolice stimulate prin exerciţiu fizic (aerobă şi anaerobă), cumulând efectele lor.
Scăderea masei grase şi efectul asupra excesului ponderal
Exerciţiile concomitente scad semnificativ procentul total de grăsime în comparaţie cu exerciţiile aerobice.
Monteiro et al (2015) demonstrează într-un studiu pe adolescenţi că exerciţiul fizic scade procentul total de grăsime (programul concomitent şi cel aerobic) față de cei din grupul de control care nu au efectuat nici un program de exerciţii fizice.
Circumferinţa abdominală şi grăsimea viscerală au scăzut doar în programul de exerciţii aerobice, în cel concomitent înregistrându-se o scădere foarte mică, comparativ cu lotul control, ceea ce ne demonstrează că este importantă şi localizarea ţesutului adipos. Astfel, exerciţiul aerobic se dovedeşte a fi mai eficient, ţintind grăsimea localizată, viscerală, care este metabolic mai activă decât cea totală, şi se poate trata mai eficient obezitatea sau reduce riscul cardiovascular sau a altor boli cronice care au la baza excesul ponderal ca factor de risc, ca de exemplu steatoza hepatică.
Prevenţia şi evoluţia tipului 2 de diabet zaharat
Persoanele cu pre-diabet evoluează către diabet zaharat de tip 2 cu o rată de 5-10% pe an, fără nici o intervenţie. Trei foarte mari şi importante studii din SUA, Finlanda şi China, ce au vizat reducerea riscului de diabet, au demonstrat că aceasta se dobândeşte prin dieta combinată cu creşterea activităţii fizice. Prin aceasta terapie, se reduce riscul de diabet cu 50-60% pe perioada intervenţiei (3 până la 6 ani), cu prelungirea efectului pe termen lung, chiar dacă terapia nu a mai fost menţinută cu aceeaşi intensitate.
Într-o metaanaliză realizată de Balk et al., incidența diabetului este mai mică în studiile cu un exerciţiu fizic mai intens, iar glicemia se normalizează la 1 an de la intervenţia cu dietă şi exerciţii fizice, faţă de pacienţii doar cu tratament convenţional. Reversibilitatea glicemiei se întâlneşte în studii şi la 2 ani (20%) sau la 6 ani (52%).
Efectul asupra profilului lipidic
Intervenţia prin exerciţiu fizic duce la o îmbunătăţire a profilului lipidelor sangvine, atât la adulţi, cât şi la adolescenţi, scăzând triaciglicerolul şi VLDL şi crescând HDL-colesterolul. Combinaţia de dietă şi exerciţii fizice aduc o considerabilă îmbunătăţire a profilului lipidic, observată în metaanaliza lui Balk et al. (2015).
Steatoza hepatică din studiul lui Monteiro et al. a arătat o îmbunătăţire, în sensul că adolescenţii cu diagnosticul ecografic de steatoză hepatică au avut o scădere a grăsimii viscerale mai importantă decât scăderea grăsimii per total, în ambele tipuri de exerciţiu (concomitent şi aerob).
În concluzie, exerciţiile fizice în combinaţie cu dieta sunt eficiente în tratamentul obezităţii, în reversibilitatea glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, în îmbunătăţirea profilului lipidic, în prevenţia şi întârzierea instalării diabetului zaharat de tip 2, în îmbunătăţirea statusului sindromului metabolic, scăzând şi tensiunea arterială şi, astfel, în scăderea riscului cardiovascular.
Întregul articol îl găsiți pe site-ul:
