Diabetul zaharat este un sindrom progresiv-evolutiv, care, în cele mai multe cazuri, rezultă cu apariția complicațiilor, acestea, determinate de un control metabolic precar. Printre altele, și tegumentul diabeticului este afectat de neuropatie și/sau de microangiopatie, dar nu numai. Cercetările recente au demonstrat că piciorul diabetic este un termen care definește implicarea tuturor straturilor anatomice și biomecanice ale piciorului, într-o varietate largă de leziuni specifice sau nespecifice.
Netratate corespunzător sau tardiv identificate, aceste leziuni se pot infecta, necroza, iar rezultatul final ar putea fi amputația minoră sau majoră, iar in cazurile complicate cu sepsis sever, pot reprezenta o cauză de mortalitate. Se estimează că, în lume, la fiecare 30 de secunde se practica o amputație majoră la un pacient diabetic.
Cel mai important este ca pacientul să fie bine educat în privința îngrijirii picioarelor și, bineînțeles, controlul metabolic. După apariția leziunilor, intervine medicul.
Ulcerele diabetice sunt cele mai frecvente leziuni tegumentare la diabetici. În timpul vieții, 15% dintre pacienții diabetici dezvolta cel puțin o leziune de acest tip. Îngrijorător este că, după o amputație, șansele de a dezvolta o leziune contralaterală sunt foarte mari.
În funcție de factorul determinant ulcerele diabetice se grupează în: neuropate, arteriopate și mixte.
Ulcerele neuropate reprezintă cele mai grave complicații ale neuropatiei diabetice la nivelul membrelor inferioare și constituie 69,6% din cazurile de ulcere la nivelul picioarelor diabeticilor. Neuropatia constituie factorul etiologic în 95,6% din cazurile de astfel de ulcere.
Diabetul influențează negativ vindecarea ulcerelor datorită multor factori.
Tratamentul este controversat, necesită personalizare, mai ales în cazurile în care vindecarea este lentă, putând dura chiar și câțiva ani. Cel ideal este printr-o colaborare strânsă între medicul diabetolog și chirurg, dermatolog, dar și alte discipline, cum ar fi tehnician în industria încălțămintei, proteze ortopedice etc. Este necesar un control glicemic bun, un tratament antibiotic adecvat (unde este cazul) general sau local, metode de reducere a edemului și supurației leziunii, aplicarea locală a unui factor de creștere etc. Toaleta locala trebuie efectuala zilnic, iar debridarea chirurgicală a rănii, cât mai frecventă (chiar 1-2 ori/săptămână) are un prognostic favorabil.
Fig.1. Multiple ulcere neuropate. Leziune dobândită prin traumatism termic, prin lipsa sensibilității periferice, după imersia în apa fierbinte. Diagnosticul diabetului zaharat de tip 2 s-a efectuat după momentul (și datorat) apariției leziunilor.
Fig 2: Ulcer neuropat – evoluția în timpul tratamentului. Prima și a doua consultație (la 4 săptămâni). Pacientul s-a prezentat după cu vechime de aproximativ 2 ani a ulcerului, după tratament conservator. Se observă o reducere a calusului, a edemului și supurației, inclusiv a mirosului. S-a schimbat culoarea bazei leziunii și s-a redus profunzimea rănii. Ulcerul a fost vindecat în aproximativ 3 luni, dar a recidivat după 1 an, datorate lipsei prevenției recurențelor (control glicemic precar, lipsa aderenței la dietă și tratament, lipsa controlului zilnic al picioarelor etc). Am menționat acest caz pentru a sublinia importanța stilului de viață al pacientului, al aderenței de tratament și evoluția lentă a vindecării fără un tratament complet.
Pentru mai multe sfaturi privind îngrijirea piciorului diabetic sau a prevenției leziunilor, vizitați site-ul https://www.corposana.ro/piciorul-diabetic
Întregul articol pe site-ul:
