
Produsele cerealiere, în special grâul şi derivatele constituie baza alimentaţiei la noi în ţară, şi nu numai. Ele aduc un aport important de fibre, proteine, minerale, vitamine şi glucide, astfel energie calorică. Faină albă este compusă din amidon (aprox. 80%) şi proteine (aprox 10%). Fibrele insolubile, fructo-oligozaharidele şi fructanii constituie 13,4% din totalul de fibre din grâu, dar mai conţine şi galactani, tot ologozaharide insolubile.
Glutenul reprezintă 80% dintre proteinele din faină de grâu și poate determina instalarea unor afecţiuni ca: boala celiacă, intoleranţa la grâu şi, mai nou, sensibilitatea non-celiacă la gluten (SNCG).
Boala celiacă reprezintă aproximativ 1% din populaţie, procent posibil extins cu mulţi pacienţi nediagnosticati. Constă dintr-o paletă largă de simptome intestinale şi extra-intestinale, care au ca şi patogeneză un proces autoimun la expunerea la gluten. Menţionez câteva dintre complicaţiile acestei afecţiuni: risc crescut de boli autoimune, boli sau carcinoame de ficat sau pancreas, sau care pot afecta sănătatea reproductivă a femeii, întârziind apariţia menarhăi, provocând infertilitate, amenoree, menopauză precoce, avort spontan, greutate scăzută a feţilor la naştere, reducerea perioadei de lactaţie, ovar polichistic şi endometrioză. Aceste afecţiuni sunt ameliorate la pacientele care elimină glutenul din alimentaţie.
Sensibilitatea nonceliacă la gluten (SNCG) a fost definită ca o entitate clinică diferită, cu criterii de diagnostic, însă nu sunt studii suficiente care să clarifice prevalența ei în populație. În Marea Britanie, un studiu a identificat o prevalenţă de 13% a persoanelor care prezentau simptome de SNCG.
Este un sindrom caracterizat prin simptome intestinale şi extraintestinale datorate ingestiei de alimente ce conţin gluten, care se remit la stoparea ingestiei de gluten, de către persoane care nu sunt diagnosticate cu boala celiacă sau alergie la grâu. Simptomele pot apărea la ore sau chiar zile după ingestie.
Primele cazuri de SNCG au fost identificate în anii 70’, urmând ca să fie redescoperită în 2010, când Sapone et al au clarificat criteriile de diagnostic şi simptomatologia acestui sindrom.
Factorul etiologic nu este încă clar identificat, fiind posibil să nu fie chiar glutenul responsabil, ci unele proteine din grâu, de ex inhibitorii de amilază – tripsină sau complexul FODMAP (fermentable oligo-, di-, and mono-saccharides and polyols = oligo, di şi monozaharide fermentabile şi polioli) responsabili de simptome ca balonarea sau diareea.
Manifestările clinice sunt diverse, afectând diferite sisteme ale organismului, varietatea lor fiind prezentată în tabelul 1. Întrucât nu sunt metode de diagnostic pe baza unor biomarkeri, acesta rămâne de stabilit pe baza manifestărilor clinice după ingestia de produse alimentare cu gluten, deşi este posibil că nu toate produsele cu gluten să fie incriminate, excluzând, evident, celelalte afecţiuni determinate de intoleranţa/alergia la gluten.
Tabelul 1. Manifestarile clinice ale SNCG. Adaptat după Catassi et al, 2015.
Intestinale | Extra-intestinale |
Foarte comune Balonare Dureri abdominale |
Lipsa stării de bine Oboseală |
Comune DiareeDureri epigastriceGreaţăAerofagieReflux gastroesofagialStomatita aftoasăTranzit intestinal alternativConstipaţie |
Dureri de cap Anxietate Minte înceţoşată Somnolenţă Dureri articulare/musculare Eritem/dermatită |
Nedeterminate
Hematochezia Fisuri anale
|
Pierderi în greutate Creştere în greutate Anemie Tulburări de echilibru Depresie Rinite/Astm bronşic Cistita interstiţială Oligo sau polimenoreea Tulburări de somn Halucinaţii Modificări ale dispoziţiei Autism Schizofrenie |
Tabloul clinic este asemănător cu cel din Sindromul Intestinului Iritabil (SII), incluzând balonarea, constipaţia sau diareea, durerile abdominale, cât şi cele extra-intestinale ca: anxietate, minte înceţoşată, dureri articulare/musculare etc (vezi tabel 1).
Diagnosticul este clinic, pe baza simptomelor apărute după ingestia de produse cu gluten şi prin excluderea bolii celiace sau a alergiei la grâu (prin determinarea markerilor serologici). Catassi propune ca metodă de diagnostic un prim pas de a evalua răspunsul la ingestia de gluten şi al doilea pas determinarea efectului reintroducerii glutenului în alimentaţie.
Tabelul 2. Diagnosticul diferenţial al bolii celiace, sensibilitatea non-celiaca la gluten şi alergia la grâu Adaptat după Catassi.
Boală celiacă | SNCG | Alergia la grâu | |
Perioada de la ingestia de gluten la apariţia simptomelor | Săptămâni – ani | Ore – zile | Minute – ore |
Patogeneză | Autoimunitate | Imunitar ? | Răspuns imun alergic |
Enteropatie | ~ mereu prezentă | mereu absentă | mereu absentă |
Simptomatologie | Intestinale şi extra-intestinale | Intestinale şi extra-intestinale | Intestinale şi extra-intestinale |
Complicaţii | Comorbidităţi, complicaţii pe termen lung | Fără comorbidităţi sau complicaţii pe termen lung (fara studii clinice suficiente) | Fără comorbidităţi;
Complicaţii pe termen scurt (chiar anafilaxie) |
Dieta fără gluten
Excluderea glutenului din alimentaţie remite simptomatologia pe perioada restricţiei. De menţionat că, la reluarea consumului de gluten (produse cerealiere) acestea reapar. Este recomandat schimbarea stilului de viaţă prin folosirea produselor speciale fără gluten sau evitarea acelora care conţin gluten.
În trecut, înainte de apartia varietăţii de produse fără gluten, aceasta restricţie era greu acceptată social, fiind considerată ca izolantă a pacientului fără de comunitate. Astăzi însă, având la dispoziţie produse fără gluten, limitările acestea ar trebui excluse. O altă teamă a acestora este prezenţa ascunsă a glutenului în diferite produse, de ex tablete, sosuri etc.
În Italia, o mare parte dintre medicii gastroenterologi cunosc această afecţiune şi prescriu o dietă fără gluten în absenţa diagnosticului de boala celiacă sau alergie la grâu, probabil datorită numărului mare de publicaţii pe această temă din ultimii ani şi a interesului media pe acest subiect.
În ultima vreme s-a observat o creştere a cazurilor de sensibilitate non-celiaca la gluten, probabil datorită informării şi atenţiei pacienţilor asupra prezenţei simptomatologiei, atrăgând după sine şi un număr crescut de pacienţi care îşi auto-prescriu dieta fără gluten. Rămâne de văzut câte cazuri dintre acestea care se auto-diagnostichează și sunt reale şi, mai ales, este important de studiat o metodă de diagnostic care să confirme afecțiunea.
Întregul articol îl găsiți pe site-ul: